Ignoranta, aroganta
Stateam de vorba cu Scream acum vreo 2 luni si ii povesteam despre o prelegere ce mi-a fost tinuta in legatura cu ce inseamna ignoranta. Ii spuneam cat de amuzat eram ascultand argumentele persoanei respective, care pareau ca incearca NU sa sustina ideea, ci sa-mi demonstreze cultura, intelectualitatea si inteligenta ei. Asa ca spre rusinea mea (not!), nu am mai fost atent la ce spunea, insa am prins concluzia : „Deci nu sunt o cocalara!”. Spune-mi tu, fiinta (persoana misterioasa), ce treaba are ignoranta si indiferenta cu cocalarismul ? In fine, nu ma voi concentra pe gasirea raspunsului, lucrul important este acela ca mi-a dat o idee buna de dezbatere.
Lucrul pe care ne bazam este acela ca nimic nu trebuie ignorat si ca intr-adevar ignoranta este prostie.
Nu ne putem baza intotdeauna pe ce spun citatele sau cartile, uneori experienta de viata bate simplele cuvinte aruncate pe o foaie imbatranita de timp. Multi oameni dintre cei pe care i-am cunoscut, au incercat sa-mi demonstreze superioritatea si inteligenta lor, vorbindu-mi despre ce spun marii filozofi, luand exemplu din cuvintele lor, care de multe ori sunt mult prea complexe, dificle pentru oamenii nespecializati, care nu stiu sa analizeze cuvintele, ci care doar iau ad literam un citat.
Un om in varsta spunea la un moment dat: „Poti sa fii tu oricat de inteligent si de cult vrei, experienta mea de viata inca nu o ai !” Adevarul se reflecta in fiecare cuvant si indeamna puternic ideea de a mai asculta si de cei batrani. De multe ori, am intalnit oameni care imi spuneau ca ei nu au nevoie de un anume om, de o anumita propozitie pentru a realiza ca ceea ce fac este total gresit si ca decizia pe care au luat-o este eronata. Nu, pentru ca ei traiau cu impresia ca deciziile lor sunt bune, corecte, pana intr-o zi. O anume zi in care unul dintre ei s-a ridicat si a spus: „sunt un prost, am fost orb”. Da, el a cazut de la o inaltime mare, capul lui era undeva intre nori si credea ca mereu are dreptate. I-a fost greu sa se ridice. Dar s-a ridicat, pentru ca a cerut ajutorul.
Nu contesta nimeni ideea ca orice parere gandita, constienta este corecta, dar ea poate deveni eronata atunci cand este combatuta de o alta care iti ofera un argument mai bun, care te face sa te rupi de al tau.
Consideram ca ne putem crea singuri drumul si ca nu avem nevoie de ajutor. Dar este oare asa mereu ?
Si totusi, ignoranta poate fi o binecuvantare. Cum? De ce? Poate fi ignoranta necunoscoastere? Nestire ? „IGNORÁNT, -Ă, ignoranti, -te, adj., s. m. si f. (Om) incult, fără cunostinte elementare; nestiutor.” Este ca atunci cand toata viata traim protejati, acoperiti, si dintr-o data, suntem loviti din toata partile de probleme si de oameni si realizam ca tot ceea am ignorat de-a lungul timpului ne izbeste. Este o binecuvantare pana in momentul in care constientizam de fapt unde suntem si de ce suntem inconjurati. Dar daca nu constientizam, vom ramane fericiti?
Si totusi, raman multe de spus in legatura cu acest subiect.
Scratch and Scream
-Burn out not fade away-
