Life as we know it

Acum cateva nopti am ramas fara curent. Afara ploua, iar fulgerele imi luminau camera. Stateam pe un scaun si ma gandeam.  Nu mi se pare un moment deprimant, este un moment in care nu esti distras de nimic.

Ma gandeam la ce mi-a spus mai devreme Scream si anume : “intotdeauna dupa bine vine rau, iar dupa rau vine bine”. Ii dau dreptate pentru ca merg pe principiul acelor oameni din trecut care spuneau: pentru a obtine ceva, trebuie intai sa dam ceva in schimb.Acesti oameni se numeau alchemisti. Cu cat vrei mai mult, cu atat trebuie sa dai mai mult. Suntem cu totii inchisi in noi si ne urmam interesul. In momentul in care ne impotmolim, incepem sa ne pierdem. Tindem sa cautam o iesire, ne descurajam si nu reusim sa ne regasim. Problema e ca uneori ceea ce vrem sa indeplinim este important, dar dam de greu si ne oprim.

Dar, cineva spunea odata : suntem precum un rau ce isi urmeaza cursul in functie de denivelarile pe care le intalneste pe parcurs. Uneori apa se opreste intr-un loc si se acumuleaza pana in punctul in care se revarsa. Drumul este si pe acolo pe unde denivelarile ne impiedica sa trecem. Nu trebuie sa ne descurajam nicio secunda, trebuie sa mergem mai departe, pana la capat. Pana atunci cand pamantul din fata noastra se va crapa lasandu-ne sa cadem in abis.

Dar, pentru a obtine ceea ce dorim este nevoie de foarte mult. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea, raspunderea. Citeam la un moment dat o carte a lui Osho, in care se spunea cam asa:  ”un om mergea pe strada si la un moment dat a calcat stramb pe o bordura si si-a fracturat piciorul.” Vina este aruncata pe soarta, pe destin, pe sfinti, pe bordura. El este singurul responsabil pentru ce s-a intamplat. Traim in prezent, acum, nu ne bazam pe soarta sau pe horoscoape. Privesc pe geam cum copacii se apleaca supusi precum le dicteaza acel ceva nevazut, dar pe care il simtim cu totii, pe care il cunoastem:  vantul.

Suntem nascuti sa luptam si sa murim luptand. Este singurul motiv pentru care in prezent existam.

Scratch and Scream.

-Burn out, not fade away-

~ by NarcoticSociety on July 23, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.