A short story of my life
“Din momentul in care m-am nascut, am dus o viata minunata, totul parea sa fie la picioarele mele. Traiam intr-un apartament din Balta Alba. Cand am mai crescut, totul parea sa se amplifice, paream sa fiu mangaiat de calda adeiere a vietii. Lucruri marunte, fara sens. Unchiul meu ma trimitea seara cand stateam cu amicii in fata blocului, sa cumpar bere, dupa care ma asezam langa gigantii blocului si ii ascultam cum vorbesc despre subiecte de neinteles pentru un pusti care inca nu a ajuns la prefixul 1. Jucam tennis de picior in spatele blocului. Era un teren construit de un bogatas de la etajul 5. Totul se contura in jurul meu, construind un asa fel de “American Dream”.
Insa totul se ruineaza in fata mea, cand implinesc 11 ani si sunt obligat de mai marele si respectabilul meu “conducator”, tata. Nu pentru ca asa vroia el, ci pentru ca trebuia sa gasim un alt loc in care sa respiram. In final a trebuit sa fug din noua mea casa, Franta, pentru ca asa am decis eu, copil de 15 ani. Ajuns in Romania cu speranta de a-mi cladi din tarana un drum nou, o noua cetate, un nou vis. Am schimbat de 5 ori domiciliul si in final am ajuns intr-un apartament de doua camere. Chiar acum stau impreuna cu Scratch pe balcon la un pahar de Cola, gandindu-ne la ce scriem. Lumea, viata nu este usoara, ea trebuie inteleasa. Cum spun multi, viata este ca un Rollercoaster: cobori, urci, cand tu tinzi mereu sa urci, sa cresti, sa ajungi cat mai sus. In final ajungi mai sus decat mintea omului poate realiza. Este finalul cursei, undeva dupa nori.
Cum se desprinde si din ideea de mai sus, crezand si luptand putem ajunge sa realizam ceea ce pare imposibil. Imposibilul este doar o iluzie a nerabdarii, a incapacitatii de moment de a rationa si de a depasi momentul. Nimic nu te poate dobori, atat timp cat crezi in tine.”
Scratch.
-Burn out, not fade away-
