A trecut un an

A trecut un an de cand am inceput sa scriem aici. Dupa 3 luni deja nu se mai ocupa nimeni de el. Pentru ca am inceput a 12-a(not). Anyway, acum am terminat cu toate si am hotarat impreuna cu Scream sa repornim ce am inceput.

Peace !

Ignoranta, aroganta

Stateam de vorba cu Scream acum vreo 2 luni si ii povesteam despre o prelegere ce mi-a fost tinuta in legatura cu ce inseamna ignoranta. Ii spuneam cat de amuzat eram ascultand argumentele persoanei respective, care pareau ca incearca NU sa sustina ideea, ci sa-mi demonstreze cultura, intelectualitatea si inteligenta ei. Asa ca spre rusinea mea (not!), nu am mai fost atent la ce spunea, insa am prins concluzia : „Deci nu sunt o cocalara!”. Spune-mi tu, fiinta (persoana misterioasa), ce treaba are ignoranta si indiferenta cu cocalarismul ? In fine, nu ma voi concentra pe gasirea raspunsului, lucrul  important este acela ca mi-a dat o idee buna de dezbatere.

Lucrul pe care ne bazam este acela ca nimic nu trebuie ignorat si ca intr-adevar ignoranta este prostie.

Nu ne putem baza intotdeauna pe ce spun citatele sau cartile, uneori experienta de viata bate simplele cuvinte aruncate pe o foaie imbatranita de timp.  Multi oameni dintre cei pe care i-am cunoscut, au incercat sa-mi demonstreze superioritatea si inteligenta lor, vorbindu-mi despre ce spun marii filozofi, luand exemplu din cuvintele lor, care de multe ori sunt mult prea complexe, dificle pentru oamenii nespecializati, care nu stiu sa analizeze cuvintele, ci care doar iau ad literam un citat.

Un om in varsta spunea la un moment dat: „Poti sa fii tu oricat de inteligent si de cult vrei, experienta mea de viata inca nu o ai !” Adevarul se reflecta in fiecare cuvant si indeamna puternic ideea de a mai asculta si de cei batrani. De multe ori, am intalnit oameni care imi spuneau ca ei nu au nevoie de un anume om, de o anumita propozitie pentru a realiza ca ceea ce fac este total gresit si ca decizia pe care au luat-o este eronata. Nu, pentru ca ei traiau cu impresia ca deciziile lor sunt bune, corecte, pana intr-o zi. O anume zi in care unul dintre ei s-a ridicat si a spus: „sunt un prost, am fost orb”. Da, el a cazut de la o inaltime mare, capul lui era undeva intre nori si credea ca mereu are dreptate. I-a fost greu sa se ridice. Dar s-a ridicat, pentru ca a cerut ajutorul.

Nu contesta nimeni ideea ca orice parere gandita, constienta este corecta, dar ea poate deveni eronata atunci cand este combatuta de o alta care iti ofera un argument mai bun, care te face sa te rupi de al tau.

Consideram ca ne putem crea singuri drumul si ca nu avem nevoie de ajutor. Dar este oare asa mereu ?

Si totusi, ignoranta poate fi o binecuvantare. Cum? De ce? Poate fi ignoranta necunoscoastere? Nestire ? „IGNORÁNT, -Ă, ignoranti, -te, adj., s. m. si f. (Om) incult, fără cunostinte elementare; nestiutor.” Este ca atunci cand toata viata traim protejati, acoperiti, si dintr-o data, suntem loviti din toata partile de probleme si de oameni si realizam ca tot ceea am ignorat de-a lungul timpului ne izbeste. Este o binecuvantare pana in momentul in care constientizam de fapt unde suntem si de ce suntem inconjurati. Dar daca nu constientizam, vom ramane fericiti?

Si totusi, raman multe de spus in legatura cu acest subiect.

Scratch and Scream

-Burn out not fade away-

Hello once again!

A trecut ceva timp de cand nu am mai postat, ne cerem scuze pentru asta, dar promitem ca revenim in forta. In zilele ce vor veni voi face tot posibilul sa termin postul.

 

Ne cerem scuze inca odata!

Life as we know it

Acum cateva nopti am ramas fara curent. Afara ploua, iar fulgerele imi luminau camera. Stateam pe un scaun si ma gandeam.  Nu mi se pare un moment deprimant, este un moment in care nu esti distras de nimic.

Ma gandeam la ce mi-a spus mai devreme Scream si anume : “intotdeauna dupa bine vine rau, iar dupa rau vine bine”. Ii dau dreptate pentru ca merg pe principiul acelor oameni din trecut care spuneau: pentru a obtine ceva, trebuie intai sa dam ceva in schimb.Acesti oameni se numeau alchemisti. Cu cat vrei mai mult, cu atat trebuie sa dai mai mult. Suntem cu totii inchisi in noi si ne urmam interesul. In momentul in care ne impotmolim, incepem sa ne pierdem. Tindem sa cautam o iesire, ne descurajam si nu reusim sa ne regasim. Problema e ca uneori ceea ce vrem sa indeplinim este important, dar dam de greu si ne oprim.

Dar, cineva spunea odata : suntem precum un rau ce isi urmeaza cursul in functie de denivelarile pe care le intalneste pe parcurs. Uneori apa se opreste intr-un loc si se acumuleaza pana in punctul in care se revarsa. Drumul este si pe acolo pe unde denivelarile ne impiedica sa trecem. Nu trebuie sa ne descurajam nicio secunda, trebuie sa mergem mai departe, pana la capat. Pana atunci cand pamantul din fata noastra se va crapa lasandu-ne sa cadem in abis.

Dar, pentru a obtine ceea ce dorim este nevoie de foarte mult. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea, raspunderea. Citeam la un moment dat o carte a lui Osho, in care se spunea cam asa:  ”un om mergea pe strada si la un moment dat a calcat stramb pe o bordura si si-a fracturat piciorul.” Vina este aruncata pe soarta, pe destin, pe sfinti, pe bordura. El este singurul responsabil pentru ce s-a intamplat. Traim in prezent, acum, nu ne bazam pe soarta sau pe horoscoape. Privesc pe geam cum copacii se apleaca supusi precum le dicteaza acel ceva nevazut, dar pe care il simtim cu totii, pe care il cunoastem:  vantul.

Suntem nascuti sa luptam si sa murim luptand. Este singurul motiv pentru care in prezent existam.

Scratch and Scream.

-Burn out, not fade away-

A short lookback

Dimineata. Ora 6 si 20. Ma trezesc din nou stresat din cauza rutinei idioate in care sunt nevoit sa traiesc. Trag de ultimele momente in care sunt acoperit de pilota. Adorm. Aproape instantaneu sunt trezit de mama : ” Haide, e tarziu…”. Ma dau jos din pat, un curent de aer rece venit de la fereastra ma plesneste. Pe asta cand a deschis-o ? Plec impleticit catre baie si repet la nesfarsit : ” Ma las de scoala, vreau doar sa mai dorm!”. Sunt scuturat zdravan de marginea usii si de zgomotul puternic pe care il face. Aprind lumina de la baie, pasesc inauntru si o blestem pentru ca ma orbeste. Desigur, apa de la baie nu e niciodata calda, dar in acea dimineata, apa rece m-a trezit la realitate.

De ce as injura in fiecare dimineata ca am inceput o alta zi grea ? Cand de fapt, iti reaminteste motivele pentru care traiesti, pentru care lupti, pentru care te sacrifici ? De fapt fiecare dimineata contureaza un alt inceput, o noua incercare de a intelege de ce viata este asa cum se arata.

De ce m-as gandi continuu la frigul care imi strabate vinele si la vara, care parca bea un frappe la o terasa de fite, amanandu-si mangaierea cu gesturi lenese ? Viata este frumoasa, trebuie doar sa intelegem de ce. Viata este o lupta, in care daca vrei ca “binele sa invinga raul”, trebuie intai sa crezi si sa lupti. Este usor sa vorbim despre asta si greu de realizat, uneori este aproape imposibil, dar in realitate poate fi atins. Trebuie sa fim convinsi de acest lucru din punct de vedere moral, spiritual. Este adevarul negat de cei ce nu-l inteleg, ce nu-l accepta, de cei ce nu se mai pot increde in idei, in ganduri, care vor raspunsuri fara a cerceta, fara a incerca sa le inteleaga.

Imposibilul este doar o iluzie a nerabdarii, a incapacitatii de moment de a rationa si de a depasi momentul.

Scratch.

- Burn out, not fade away -

A short story of my life

“Din momentul in care m-am nascut, am dus o viata minunata, totul parea sa fie la picioarele mele. Traiam intr-un apartament din Balta Alba. Cand am mai crescut, totul parea sa se amplifice, paream sa fiu mangaiat de calda adeiere a vietii. Lucruri marunte, fara sens. Unchiul meu ma trimitea seara cand stateam cu amicii in fata blocului, sa cumpar bere, dupa care ma asezam langa gigantii blocului si ii ascultam cum vorbesc despre subiecte de neinteles pentru un pusti care inca nu a ajuns la prefixul 1. Jucam tennis de picior in spatele blocului. Era un teren construit de un bogatas de la etajul 5. Totul se contura in jurul meu, construind un asa fel de “American Dream”.

Insa totul se ruineaza in fata mea, cand implinesc 11 ani si sunt obligat de mai marele si respectabilul meu “conducator”, tata. Nu pentru ca asa vroia el, ci pentru ca trebuia sa gasim un alt loc in care sa respiram. In final a trebuit sa fug din noua mea casa, Franta, pentru ca asa am decis eu, copil de 15 ani. Ajuns in Romania cu speranta de a-mi cladi din tarana un drum nou, o noua cetate, un nou vis. Am schimbat de 5 ori domiciliul si in final am ajuns intr-un apartament de doua camere. Chiar acum stau impreuna cu Scratch pe balcon la un pahar de Cola, gandindu-ne la ce scriem. Lumea, viata nu este usoara, ea trebuie inteleasa. Cum spun multi, viata este ca un Rollercoaster: cobori, urci, cand tu tinzi mereu sa urci, sa cresti, sa ajungi cat mai sus. In final ajungi mai sus decat mintea omului poate realiza. Este finalul cursei, undeva dupa nori.

Cum se desprinde si din ideea de mai sus, crezand si luptand putem ajunge sa realizam ceea ce pare imposibil. Imposibilul este doar o iluzie a nerabdarii, a incapacitatii de moment de a rationa si de a depasi momentul. Nimic nu te poate dobori, atat timp cat crezi in tine.”

Scratch.

-Burn out, not fade away-